Te-am găsit suflet drag

Câteodată, când reîntâlnim o persoană, un suflet drag cunoscut într-o altă viață însă pe care am rugat o dată de mult să ne cunoaștem în viață de aici, pe pământ, ca să ne ajutăm în a învață ce nu am reușit să învățăm altă dată.

Când ne găsim, ne amintim unul de celălalt printr-o trăire intensă precum o bucurie imensa simțită în tot corpul, prin toate capacitățile disponibile nouă, pentru a conecta și marca momentul de reîntălnire a sufletelor noastre.

Îmbrățișarea dintre noi este cea care crează legătura de suflet simțită și trăită instant încât nimeni și nimica să poată nega existența ei, a legăturii la nivel de inimă prin toate căile umane posibile.

Este conexiunea cu care ne reamintim că am convenit să ne găsim pentru a explora împreună o dinamică prin care învățăm o emoție, o senzație și o lecție. O lecție cândva începută împreună însă rămasă neînvățată până în prezent și pentru aceasta creăm o interacțiune diferită pentru acum.

Fiecare din noi va alege pentru el, pentru propria nevoie aliniată cu sufletul său pentru a explora emoții, stări și senzații necesare procesului propriu inconștient de destinație și de repercusiunile atrase prin alegerile făcute.

Experiențele acumulate până în prezent ne ghidează, susțin în explorarea prezentă și reprezintă o resursă pentru a merge spre ce dorim să experimentăm acum cu sufletul întâlnit și dispus pentru a atinge noi culmi prin trăiri.

Cât poate sufletul să ghideze către a experimenta depinde și de durerea acumulată, prin tot ce a trăit, și a arhivat-o în celulele sale și prin care o să separe, condiționeze sau respingă tendințele, nevoile și dorințele.

Ne uităm înspre nevoile sufletului atât cât ne lasă tendințele mentale, credințele limitative, așteptările sociale și modelele preluate din familia noastră, și dezvoltam un tipar propriu cu care plecăm la destinația aleasă fără să știm unde ne duce.

Fără să știm încotro mergem presupunem că vom ajunge conștient la dorința conștientă, cea aleasă de mintea noastră, însă o să ajungem la dorința aleasă de sufletul nostru, cea necesară pentru a cunoaște, descoperii și explora.

Fiecare alegere și trăire este o dezvăluire de adevăruri diferite, perspective diferite despre noi, capacitățile noastre, emoțiile, învățăturile și conștientizări noi, diferite, mai potrivite pentru evoluția noastră emoțională și spirituală.

Să renunțăm la cunoaștere, la evoluție și la dorințe este mai ușor decât să facem față provocărilor cu tot ce vin și aduc în viață noastră, pe toate planurile vieții, și pentru un interval de timp alegem să punem pe pauză dezvoltarea noastră așteptând oportunități noi prin care să continuam descoperirea de sine.

Uneori alegem să acționăm prin a dicta și direcționa dinamicile, cu trăiri și stări, către nevoile primare și uităm să ne schimbam privirea și atenția către nevoile sufletești. Astfel, atragem o situație prin care ne revizuim comportamentul și emoțiile pentru a relua călătoria împreuna cu sufletul întâlnit.

Alunecăm în emoții necunoscute, uneori copleșitoare, și în tendințe de sabotare pentru că nu vedem potențialul din spatele experienței.

Prin integrarea evenimentelor din trecut ne eliberăm și descărcăm emoțiile de joasă vibrație astfel corpurile noastre cresc in lumina și putem accesa cunoașteri noi pentru experiențe noi.