Ne rătăcim cu scopul de a explora

Când am ales și am fost aleși, pe când eram toți uniți într-un suflet mai mare, împreună am ales ce vom experimenta pe pământ, cum ne vom susține, noi ca suflete întrupate, fără să presupunem că nu o să reușim.

Împreună am ales cum o să ne întâlnim pe pământ, cum o să ne recunoaștem unul pe celălalt și am ales ce o să experimentăm și ce o să integrăm din acea experiență.

Cu alte cuvinte ne-am întrupat cu un plan, plin cu intenții, cu mai multe intenții neîmplinite din întrupările precedente, și scopul acestei întrupări a fost ales cu conștiență și cu deschidere către nou sau diferit, față de ce am trăi deja, pentru a dezvolta cunoașterea.

Pentru următoare întrupare alegem experiențele, alegem suflete cu ajutorul cărora o să explorăm experiențele alese, alegem mediul cel mai optim pentru noi, suflete întrupate, și alegem timpul care este potrivit pentru a experimenta, explora și integra cât mai multe din emoțiile neintegrate inițial, în viețile precedente.

Pentru a explora avem nevoie de un mediu iar mediul ales de noi este acesta lume cu tot ceea ce conține. Locul în care experimentăm, persoanele cu care avem dinamici, prietenii, familia, copii și natura formează mediul nostru în care trăim intenția.

Dincolo de corpul nostru fizic este mediul exterior, un mediu pentru noi ales pentru a ne susține în explorare. Interiorul corpului nostru, cu tot ceea ce avem ca organele, emoțiile, tendințele, gândurile, reprezintă mediul nostru interior. Unele părți din mediul nostru interior se oglindesc în mediul exterior astfel ne ghidăm spre emoții dornice a fi experimentate precum și cele în așteptare a fi integrate pentru a crește în cunoaștere și pentru a împlinii intenția .

Acestor intenții am alocat un timp, o perioadă limitată, măsurabilă în cicluri de întâmplări percepute de fiecare în propriul fel, pe măsură experiențelor trăite sau pe măsură nevoilor. Am estimat un timp necesar experienței pe pământ în care emoțiile să fie experimentate și integrate iar intenția să devină o realitate atinsă pe durata întrupării.

Prin intenții călătorim prin univers și prin intenții ne și găsim ca suflete compatibile, ne stabilim mediul optim pentru a ne putea recunoaște în planul fizic și să începem să trăim secvențele necesare integrării emoțiilor propuse a explora împreună.

Alegerile noastre sunt acum influențate de emoții, accesate la reconectare, pe care am ales înainte să ne întrupăm. Emoții prin care învățăm să fim noi înșine, ceea ce suntem și nu ceea ce am devenit, să fim un exemplu și un punct de referire pentru cei din jur (mediul exterior).

Ne lăsăm în simțire, uităm de intenția cu care le-am accesat, ne lăsăm conduși de emoții, de profunzimea lor, săpăm în sensul emoției căutând înțelesuri în trăire fără cunoașterea și observarea interacțiunii ce s-a creat dintre cele două medii. Mediul interior, rătăcit printre simțuri, uită să citească oglinda din fata lui, mediul exterior, care a venit în ajutorul lui pentru a ușura experiență, explorarea, și care conține informații pentru noi.

Labirintul emoțiilor este cel mai des capcana în care intrăm prin adâncire în trăirea emoției din dorința de a simții că suntem vii. Astfel ne pierdem sau rătăcim trăind suferință sau extaz, emoții la extreme, din care revenim fără cunoaștere și fără informații utile procesului de integrare a emoțiilor și a cunoașterii pentru care am venit ignorând intenția cu care ne-am întrupat.

Din suferință ieșirea este plina de alte capcane, frici și neîncredere, prin care continuăm să rătăcim până un alt suflet ne aude sufletul rătăcit. Va venii cu cunoaștere de care sufletul nostru are nevoie, cunoaștere pe care noi nu reușim să o accesăm din profunzimea în care ne aflăm. Ne ancoram în cunoașterea sufletului salvator, în conștiența lui prin care creăm punte către cunoașterea din noi. Este modul în care accesam claritate în ceea ce trăim, simțim, accesăm sensul din spatele emoției și mesajul la care pornisem, prin conectarea cu emoții neintegrate, la început de experiență.

Felul în care ieșim din labirint ne marchează cunoașterea în explorare și cunoașterea de sine fără de care explorarea devine tot mai primejdioasă pentru mediul exterior, pe care îl percepem ca pe un inamic, și tot mai vulnerabilă pentru mediul interior.

Mesajul din spatele emoției este tot mai greu de înțeles cu cât timpul petrecut în labirint este mai lung. Confuzia este un inamic al nostru și distruge încrederea în noi, în puterea noastră de a face schimbare, cât ne afundăm în emoții și când doar traversăm emoțiile.

Va fi nevoie de un alt suflet să ne oglindească o parte din noi, partea care caută sa crească, cu dorința de a explora și accesa iarăși emoțiile neintegrate încă și intenția nematerializată.