Aleg să mă schimb

Uneori, din dorința de a face bine unui alt suflet, uităm că pentru noi am venit pe planeta Pământ. Uităm scopul nostru și adoptăm scopul celui de lângă noi, cel de a avea grija de el uitând de noi înșine.

Ne identificăm cu persoana respectivă, îi observăm nevoile, fizice și sufletești, apoi îi împingem spre soluții alese din nevoia noastră de a ne crea confort, psihologic și emoțional, necesar însă neimplinit.

Îi motivăm să se schimbe, sa facă pași spre schimbarea percepută de noi ca una potrivită pentru ei, utilă pentru creșterea lor emoțională și spirituală, pentru ca noi sa ne ne simțim utili.

Studiem corpul lor fizic care se exprimă prin forma adoptată, prin durerile generate, prin reacțiile lui la ceea ce facem sau ne gândim să facem.

Prin afecțiunile corpului fizic se manifestă și afecțiunile altor corpuri care necesită up-gradare și re-echilibrare, armonizare, cu celelalte corpuri pentru a ne simți în armonie cu lumea noastră interioară și cea exterioară.

Observăm cum am învățat sa ne oferim ceea ce ne-am obișnuit să primim de la părinți, societatea și autoritatea. Am învățat de la ei, adulții, și am devenit si noi adulți făcând cum făceau și ei.

Cum prioritizăm nevoile de bază și ne oprim la ele, asemenea strămoșilor noștri, pentru a supraviețui încercărilor întâlnite în viața de zi cu zi. Astăzi, chiar dacă viața este diferită, mai blândă cu noi, noi continuam sa fim duri cu noi.

Am devenit ce nu mai avem nevoie sa fim, ceva ce își dorește lumea exterioara, pentru a fi văzuți, creând conflicte și războaie interioare pentru a rămăne rigizi la schimbare și la viață.

Am învățat să complicăm viața, realitatea noastră, creând realități contradictorii doar ca să continuăm războaie de secole jucate prin viețile anterioare.

Rezistențele sunt construite inconștient și întreținute prin tendințele de a nu schimba tiparele de gândire create de mult și întărite prin repetiție.

Observăm pe cei din jur și căutăm să îi ajutăm, să își vadă nevoile percepute de noi, însă nu vedem nevoile noastre, nevoile propriului corp fizic și emoțional, de care fugim inconștient.

Oglindim unul pe celălat, nevoile, rezistențele, soluțiile, capacitățile și lecțiile alese a fi învățate în această viață,relație, comuniune între doua suflete.

Ne ajutăm reciproc când ne privim, fiecare pe el însuși, și recunoaștem ceea ce vedem, noi la noi, acceptăm ceea ce vedem și abea apoi căutănd un fel mai armonios de a ne manifesta pentru a fi în armonie, noi cu noi și apoi cu cei din jur.

Fiecare pentru el alege, când schimbă, dacă schimbă și ce schimbă, căci fiecare are propria lecție de viață, mod de gândire, capacitate de observare, ritm de viață, schimbare, de integrare și manifestare.

Amânarea își joacã rolul, a ajuns sa aibă putere în fata noastră ori de câte ori slăbim în capacitatea de auto-observare și motivare pentru a alege schimbarea.

Iar responsabilitățile vin și ele în față, ne apasă pe măsură propriilor abilități dezvoltate, propriilor lecții de viață și rămân ale noastre chiar dacă nu ni le asumăm.

Ne întălnim din multe motive însă și pentru a ne ajuta reciproc, a ne susține în schimbarea necesară, pentru fiecare din noi, spre a ne explora ca ființe umane, să descoperim ceea ce suntem dincolo de ceea ce am devenit.

Prin condiționare renunțăm la libertatea de explorare în propriul fel, complică procesul de integrare a lecției de viață și întârziem manifestarea de sine, ceea ce sunt.

Ma uit la tine și mi-e greu sa admit ca nu pot sa mă schimb, văd ajutorul tău prin ceea ce îmi oglindești și îți spun „Mulțumesc ca ai venit sa mă ajuți să devin un suflet mai bun.„

Alegem sa ne schimbam când noi ne dorim un alt fel de viață și nu când familia, colegii sau societatea își doresc sa ne schimbăm pentru a le aduce lor un confort și inconștient să îi ajutăm să nu facă schimbarea.

Fiecare are drept la Liberul arbitru, propriul drept la alegere, proprie lecție de viață și nimeni nu va trece peste rânduiala Universului decât dacă e dispus sa plătească. Asa a fost dat să fie pentru a putea crește și evolua în acord cu sine înalt.

Totul este o alegere, conștientă sau inconștientă, și este necesar să ne auto- observăm ca să aflăm despre noi, cum suntem versus cum am dorii să fim și să manifestăm ceea ce în exterior căutăm.

Avem susținerea lumii exterioare, vizibile și invizibile, iar când cei din jurul nostru se schimbă ne inspiră să ne schimbăm și noi ca împreuna să mergem mai departe.