Când eram copil nu îl vedeam pe tata și tata nu mă vedea pe mine. Vedea în mine copilul din el, copil neiubit și neprotejat. Protecție mi-a oferit, poate chiar în exces, însă nu am primit iubire de tata, iubire pe care nici el nu a primit-o când era copil.
Din lipsa de cunoaștere nu am știut cum să ne iubim, nu ne auzeam, nu ne ascultam însă speram că poate într-o zi ne vom cunoaște. Ne căutam deși mergeam unul contra celuilalt, ceea ce a dus la sentimentul de neînțeles, la a mă închide în mine și nu mai arăta cine sunt.
Oare putem iubii un necunoscut? Putem să iubim ceva ce nu am văzut, nu am simțit însă ne-am imaginat?
Unii pot crea pe fond de necunoscut cu ajutorul dorului. Când nu știm cum să împlinim dorul de persoana iubită găsim pe cineva pe care putem proiecta ceea ce ne dorim chiar și relația copil – părinte pe care nu am avut-o.
Uneori asta facem în relațiile de cuplu, proiectam pe partener relația cu unul din părinte și nu lăsăm partenerul să fie cine este el și așteptăm să fie parintele nostru, să ne dea tot ceea ce nu am reușit să primim când am fost copil.
Nu avem cum să cunoaștem partenerul pe care nu vedem și nu putem sa fim alături de el daca nu îl cunoaștem, și dacă nu îl cunoaștem, nu îl iubim.
Asta se întâmplă când continuam să căutăm pe tata sau mama în partenerul nostru pentru a umple golul din noi.
Eșecul relației de cuplu e greu de evitat până nu ne oprim din a cenzura partenerul să fie el și începem să îl vedem cum este el și dacă vrem sa îl iubim așa cum este el.
E momentul oportun pentru amândoi să fie ei însăși, ceea ce sunt nu, ceea ce au devenit pentru a supraviețui copilăriei singuratice și lipsite de iubire.
Dacă eu aștept de la partener, și el de la mine, să fim ceea ce nu suntem pentru a împlinii așteptările create e posibil să uitam noi de noi, cine suntem cu adevărat, și sentimentul de singurătate interioară se va amplifica, la fel și suferință.
Cum ar fi să te vezi și să te lași văzut cine ești de fapt? Să lași pe celălat să decidă dacă ești potrivit și dacă te poate iubii exact așa cum ești?
Fiecare face o alegere, fiecare trăiește ce a ales sau a cocreat cu celălat, a acceptat și atunci când nu a verbalizat.
Putem alege sa exprimăm ceea ce suntem sau ceea ce își doresc alții să audă sperând că astfel o să atragem fericirea și succesul în viață de cuplu și nu numai.
Totodata noi alegem dacă trăim lăngă cineva în acord cu el însuși sau cu cineva în negare de sine, cineva care nu se cunoaște și nu e pregătit să se cunoască și să se iubească. Putem să căutăm să îi fim alături, în necunoaștere, cenzurându-ne pe noi pentru binele lui.
Alegem in limita resurselor și a cunoașterii dobândite în propriul ritm. Cunoașterea fiecăruia este importanta pentru el însuși, pentru propria dezvoltare și descoperire de sine.
Ritmul descoperirii propriei complexități se aliniază cu ritmul descoperirii complexități partenerului. Chiar de l-am acoperit cu proiecții, el reflectă pe cineva cunoscut nouă, cineva pe care căutăm și este parte din noi.
Descoperă mai multe la Popovici Oxana
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
❤️
Dumitrita Frunza