Frica mișcă omul, căci fără frică omul nu ar căuta o altă perspectiva asupra vieții, iar ca să fim în mișcare fără frică este nevoie să găsim scopul fricii.
Starea de bine este generată de o emoție cu vibrație înaltă iar frica reflectă o emoție de vibrație joasă.
Când ne adâncim în emoții de vibrație joasă, hrănim frica, prin energia stărilor trăite, și ieșirea din stare de frica necesită energie și informații de vibrație înaltă.
Resursele noastre în explorarea fricii sunt mereu la îndemâna noastră dar ca să le vedem este nevoie sa ne observăm gândurile și acțiunile.
Cu ajutorul stărilor trăite accesăm memoria abilităților rămase neexplorate, rămase în umbra cunoașterii neintegrate, și pe care acum putem integra prin explorarea fricii și a emoțiilor atrase.
Integrarea emoțiilor presupune transmutarea vibrației joase, înțelegerea informației din spatele emoției, decodarea necunoscutului care ne crea acea emoție generând o formă nouă de cunoaștere cu o vibrație nouă.
Energia emoției creste ori de câte ori repetăm procesul de integrare a emoției, trăirea stărilor este tot mai solicitantă pe măsură intensității emoției pe care o trăim.
Creșterea intensității fricii devine obositoare și, treptat, lumea noastră devine o cușcă în care trăim limitați de teama de potențialele efecte a fricii trăite.
Frica este ceea ce avem nevoie ca să căutăm o altă perspectivă asupra vieții, a unei situații, să învățăm despre noi, despre abilitățile noastre.
Invitația fricii este să descoperim natura trairilor și a emoțiilor, ce ne aduc la suprafață, ce ne învață, și să permitem să ne schimbe viața.
Descoperă mai multe la Popovici Oxana
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.