Eu mă las în mine și mă pierd în mine, în gândurile și trăirile mele, până aud un strigăt suficient de tare încât să mă readucă în contact cu mine.
Acest strigăt nu e neaparat din exterior, câteodată este doar o altă parte din mine care caută atenție, caută să fie auzită și nevoile ei împlinite.
Atenția pe care nu o acord eu mie va fi cerută, inconștient, de la cei din exterior ( familia, prietenii, colegi).
Este un lucru minunat să primim de la cei din jur însă va fi oare tot timpul cineva în jurul nostru să ne ofere ceea ce avem nevoie ?
O să ajung să depind de cei din jurul meu, de atenția lot, ca să pot să merg înainte, să mă bucur de viața în fiecare zi pe acest pământ.
Nu vreau să depind de cei din jur și pentru aceasta caut un echilibru în viața mea petrecută cu mine, cu părțile din mine, și cea petrecută cu cei din jurul meu.
Caut să fiu cu mine oferind atenție tuturor părților din mine încât să nu ceară, ceea ce nu le ofer eu, de la cei din jurul meu pentru a supraviețui.
Cei din jurul meu să poată să aleagă ce le vine să ofere, la liberă alegere, iar eu să primesc doar ceea ce îmi pică bine să primesc precum un desert.
Astfel în mine este liniște și pace iar ceea ce vine din exterior va amplifica ceea ce eu îmi ofer deja indiferent de la cine vine (familie, prieteni sau colegi).
Da, ceea ce vine din exterior va amplifica ceea ce deja este in mine indiferent că ne referim la stările care îmi plac sau la cele care îmi displac.
Descoperă mai multe la Popovici Oxana
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.