Conversații conflictuale

Fără să vrem, ne-intenționat, ajungem în discursuri conflictuale care ne rănesc pe noi înșine și pe interlocutorul nostru.

Rămânem prinși în nevoia de a clarifica tema, discuția în care suntem, uitând că părerea celuilalt nu ne atacă ci pur și simplu e o părere diferită de părerea noastră.

Când eram copii și am aflat ceva nou, pentru noi, eram bucuroși și căutam să experimentăm ceea ce am aflat. Când un adult privea copilul, bucuros și entuziasmat de noua lui descoperire, din iubire pentru copil, îl întrerupea pentru a nu-l lăsa să se rănească.

Copilul inocent nu întotdeauna vedea bunătatea și grija părintelui. Deseori s-a simțit pedepsit, neînțeles sau mic și neștiutor.

Copii cresc cu percepția că părinții știu tot iar ei o să aibă dreptul la exprimare dar când o să fie mari, adulți, poate chiar părinți.

Ajunși adulți, ajung în discuții cu părinții și pentru că perspectiva lor diferă de perspectiva părinților retrăiesc emoția din copilărie. Simt că nu au dreptul la exprimare, se simt neînțeleși și pentru o clipa mici și neputincioși.

Unii adulți se răzvrătesc iar alții rămân în tăcere amintindu-și că acuma sunt mari și nu e nevoie să se simtă neputincios. Acceptă că au viziuni diferite, că părinții încă mai caută să ii protejeze.

Când doi adulți au viziuni diferite asupra unei situații, sau a unui lucru, și ajung până în discuții conflictuale este pentru ca ei între ei nu se văd.

Inconștient unul pe celalalt proiectează pe cineva care îi interzicea sau contrazicea viziunea și astfel trezea în el neputința și suferință. Poate proiectează pe un părinte, sau un frate mai mare, sau pe un șef sau pe un frate mai mic pe care caută să îl protejeze.

Intr-o discuție cu perspective extremiste se reflectă prezența a unei figuri autoritare și a unei figuri naive, visătoare, dornice de explorare fără capacitatea de a prevedea pericolele.

Figura autoritară nu este doar autoritară, este excesiv de precaută pentru a nu suferii pierderi de timp, energie, bani, sănătate, persoane importante sau alt ceva ce are valoare pentru el/ea.

Figura inocentă nu este inocentă pentru că nu știe ci pentru că focusul ei este pe trăiri, caută să simtă că trăiește și neglijează posibile pericolele, consecințele, văzând lumea mult mai bună decât este ea în realitate.

Discuțiile contradictorii au frumusețea lor, și sunt o forma de actualizare a informației, însă când acestea ajung la extremă se ajunge la conflict și suferință.

E aproape imposibil să ajungem la un comun acord, la o viziune comună, cât timp suntem în discuție cu „o proiecție”. E momentul în care e bine să ne oprim și să verificăm ce proiectam pe interlocutor. Din ce loc ne exprimam? Din loc de precauție sau dintr-un loc în care lumea e ideală, foarte pozitivă.

Discuțiile conflictuale continua să rănească o parte din noi, retrăim neputința și sentimentul de mic și neputincios.

Poate e momentul să ne amintim că astăzi suntem mari și în măsură să ne asumam consecințele părerii noastre și astfel nu o să atragem persoane care să vrea să ne protejeze.

Prin acceptarea acelei pierderi și a celor întâmplate în trecut, parte din noi care a suferit și a devenit autoritară și protectoare va putea trăi în prezent creând noi conexiuni fondate pe ceea ce se întâmplă în prezent, aici și acum.