Iubire de sine, sună atât de clar ce însemnă și cu toate acestea deseori alegem să trăim cunoscutul, confortabilul, sub semnătura iubirii de sine.
Acționăm într-un fel în care să evităm durerea și folosim ca scuză “iubire de sine” mascând adevărata nevoie.
Pentru mine, iubirea de sine înseamnă compasiunea și blândețe față de mine.
O vreme am fost învățată că iubirea de sine presupune a face ceea ce aduce bucurie și plăcere spunând NU la ceea ce am nevoie dar nu știu cum să obțin sau îmi e frică că va accesa o durere veche sau pur și simplu pentru ca e ceva nou și necunoscut.
Din Iubire de sine, ca adult, permit explorarea liberă a ceea ce vine spre mine cu asumarea acțiunilor și responsabilităților.
Asumarea cere sinceritatea față de mine însumi, cere cunoașterea capacităților și a limitelor.
Am venit să experimentăm extremele și să găsim echilibrul potrivit pentru noi, cu emoții și cunoașteri noi, pentru ceea ce suntem astăzi, aici și acum.
Când pășim spre nou, plini de așteptări și ancorați în cunoașterea din trecut, e posibil să ne rănim de altfel, de diferit și necunoscut.
Noul invită să pășim fără așteptări, liberi de iluzii și dorințe. Curiozitatea de a experimenta, de a trăii și de a folosii înțelepciunea acumulată, ne însoțesc în traversarea noului, spre împlinirea sinelui.
Iubirea de sine presupune a alege, a fi și a face, pe nevoia sufletului cu încredere în ceea ce știu, în ceea ce pot, și conștient ca uneori noul nu e ceva plăcut.
Când aleg mă întreb: din ce loc aleg? Oare aleg ceea ce chiar am nevoie sau aleg ceea ce mă ține departe de noul și necunoscutul.
Descoperă mai multe la Popovici Oxana
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.