Când “Da” pentru mine însemna “Nu” pentru tine.

Deseori, inconștient, ne responsabilizăm și luăm asupra noastră și sarcinile care nu ne aparțin.

De ce facem asta ? Uneori din obișnuință, iar alte ori din nevoia noastră de a arăta cât de multe știm sau pentru a justifica de ce și noi merităm să fim iubiți.

Inconștient îi spunem celuilalt: “Tu nu ești capabil să te descurci”. Astfel, susținem percepția celuilalt că are nevoie de ajutor, că nu e capabil, că este. A un copil, că are nevoie de cineva care să fie acolo pentru a-l sprijini.

Ce ne iese nouă din asta ? Ne vedem capabili, indispensabili, nevoia lor de noi crează percepția de utilitate, ne dă un scop în viață și credem că suntem mai iubibili.

În realitate, lucrurile sunt cu totul altfel: ei se obișnuiesc să ceară, nu se maturizează și nu își asumă consecințele propriilor alegeri. Iar noi, avem tot mai puțin timp pentru noi, devenim tot mai obosiți și începem să ne izolăm.

Deseori, dorința de a evita prietenii și familia este o forma de a spune “NU mai vreau să aud de problemele și nevoile voastre.” Ne izolăm pentru a fi în siguranță până învățăm să spunem “NU”.

După mulți ani în serviciul altora, este un efort să rămâi pe locul tău, cu responsabilitățile care îți aparțin, fără să te lași sedus de nevoia de a fi văzut.

Cum fac eu? Mă întorc la mine, îmi amintesc câte am de făcut pentru a fi eu bine, apoi mă uit la ei și îmi amintesc că fiecare poate să se ajute atunci când chiar își dorește o altfel de viață.

Uneori cerem ajutor din nevoie de a fi văzuți și compătimiți de cât de greu ne este. Da, cerem ajutor pentru a fi validati emotional. Vrem ca cineva sã ne vadã și să recunoască durerea noastră.

E momentul să învățăm să ne vedem și să ne simțim bine fără a fi dependenți de alte persoane. Să învățăm să trăim noi cu noi, fără așteptări ca cineva să se oprească din viața lui pentru a ne purta nouă de grijă.

Ceea ce trăiesc alții este despre ei, însă felul în care reacționăm noi la alegerile lor spune despre noi, despre așteptările noastre de la ei.

Ne întâlnim și creăm relații prin care ne oglindim comportamentele, pentru a descoperii despre noi înșine lucrurile pe care ascundem de noi.

E momentul să ne vedem pe noi înșine, în autenticitate, și să ne susținem reciproc procesul de autocunoaștere, fără a ne împovăra prin așteptări și reproșuri.

E momentul să găsim puterea interioară pentru a spune “da” pentru noi chiar dacă asta înseamnă “nu” pentru celălat. Iar dacă nu reușim, poate ar fi bine să ne oprim și să ne întrebăm “Ce mă împiedică să fi fidelă nevoilor mele ?”