Sufletul are dorința pe care o aliniază la experiența rămasă neintegrata în trecut și crează conexiuni între timpuri. Mintea, care deține idei și informații, vine în serviciul sufletului și împreună co-crează un proces de proiecție în exterior a dorinței rămase netrăite.
Identifică secvența și persoana cu care am trăit experiența în trecut și căută în prezent persoana pe care sa proiecteze dorința rămasă neîmplinita în ultima experiență.
Intervine mintea, leagă ideile, ne îndeamnă să interacționăm cu persoana din prezent cu care avem șansa să retrăim o trăire neașezată, si fără să fim conștienți, persoana din prezent continuă rolul persoanei din trecut, începem să co-creăm și continuăm ceva început în trecut dar nefinalizat.
Conexiunile se restabilesc, crează dinamici, nasc trăiri, inconștient amplificăm dorința de atâta timp născută și amplificată dar rămasă neîmplinită.
Sufletul e dornic să evolueze și pentru asta are nevoie să integreze emoțiile intr-o ordine aleasă de el pentru ai fi ancore în viitor, în următoarele trăiri dorite a fi experimentate ca simțire.
Acest mecanism creat de minte la cererea sufletului, de o amploare și complexitate greu de depistat este una din aspectele mărețe a interiorului nostru manifestat spre exterior, din dorința de a explora până la împlinire profundă și întreagă.
Un proces propriu pornit de la dorința de a trai experiențe la momentul prezent pentru a deschide uși noi spre viitor.
Descoperă mai multe la Popovici Oxana
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.